Ilie Cioară

Când ne privim într-o oglindă – ca om treaz şi perfect conştient, ce observăm? La suprafaţă avem un înveliş, adică un corp carnal, ca veritabilă crustă exterioară, iar în profunzimea fiinţei există Un Punct luminos – Scânteia Divină din noi – care este Realitatea noastră nepieritoare. De asemenea, noi descoperim mintea şi Sufletul, care înregistrează şi menţin absolut totul sub formă de gânduri şi sentimente, avute de noi cândva, ce ne-au conturat pe plan fizic propria identitate în comuniune cu corpul, adică personalitatea. În prezent suntem deci Spirit şi Suflet ca locatar într-un corp material, pe care noi l-am ales, pentru împlinirea sacrului destin, privitor la întoarcerea noastră Acasă, adică în Căminul Părintesc – Trupul Tatălui Divin – de unde am coborât pentru a face experienţa în asociere cu materia densă. Acest trup, în care ne petrecem existenţa, ne derutează în mod permanent, oferindu-ne o viaţă de iluzii. Dacă dintr-o profundă eroare sau lipsă de înţelegere ne socotim a f...

Ilie Cioară,  „Omul atemporal și Divinitatea” , Editura „Eu Sunt”, București, 2023 https://www.eusunt.ro/omul-atemporal-si-divinitatea Omul atemporal și Divinitatea, Editura Lumina Tipo, București, 2021 Omul atemporal și Divinitatea, Editura All, București, 1998 https://www.facebook.com/people/Ilie-Cioară/100064821245778/

Adevărul nu este „ceva” pe care să-l putem căuta și, eventual, găsi, pentru că el este și rămâne în tot timpul „Necunoscutul” și, ca atare, se manifestă de fiecare dată ca noutate în absolută premieră. De fapt, noi căutăm numai ce cunoaștem. Așa fiind, orice căutare presupune o precunoaștere; altfel l-am întâlni și, necunoscându-l, am trece pe lângă el, fără să-i sesizăm prezența. Dacă cineva ne dă asigurări că ne poate conduce la Adevăr, acela nu poate fi decât un impostor, care n-a ajuns la o astfel de descoperire pentru el însuși. O asemenea pretenție se înscrie în domeniul absurdului și reflectă, fără urmă de îndoială, ignoranța și vanitatea aceluia care o afirmă și susține. Minunata descoperire a Adevărului Absolut este opera care revine fiecărei ființe umane în parte. Nu altcineva descoperă pentru noi, ci numai noi înșine. ... Trăirea noastră în Adevăr este, în realitate, o stare „de a fi”, în care întreaga noastră ființă formează un „Tot” în uniune perfectă cu ceea ce este, cu c...

„ Când intelectul ne conduce existenţa cotidiană suntem, de fapt, doar un fragment, incapabil să înţeleagă eternul întreg al Viului în desfăşurarea Sa pe clipe înnoitoare. Aşadar, mintea fiind numai o parte din fiinţa noastră, nu este în măsură să înţeleagă Adevărul Absolut, ci doar un adevăr relativ, în care subiectivismul ce-l caracterizează denaturează, conştient sau inconştient, Realitatea. Mintea este un proces al timpului, conservat memorial, care năvăleşte în prezent prin reacţii mecanice, potrivit propriei condiţionări. În această alternativă, noi nu suntem stăpânii gândirii. Altfel explicat: noi suntem gândiţi prin subjugarea unui trecut care, în prezent se manifestă ca umbre, ce întunecă Realitatea veşnic nouă a prezentului în perpetua lui mobilitate. Toate neînţelegerile interumane, contradicţiile, ca şi stările conflictuale imprevizibile, sunt opera acestei minţi – drept temelie a egoului sau sinelui personal. O mai putem numi şi natura fictivă a propriei fiinţe. Întâmpinân...

Când acordăm importanţă exagerată bogăției materiale sau depozitului memorial – adică înscrisurilor intelectuale – relaţiile cu semenii noştri vor fi condiționate de aceste două acumulări. Săracul invidiază pe cel bogat, iar acesta din urmă dispreţuieşte pe cel nevoiaş. La fel şi ştiutorul, fie el filozof, savant sau acel intelectual posesor de diplome şi alte titluri academice, vor privi restul lumii, de undeva, de pe o înălţime imaginară. Asemenea atitudini constituie obstacole, care opresc şi întârzie eliberarea din captivitatea egoului ignorant, haotic şi posesiv. După despărţirea de corpul fizic, prin aşa-zisa moarte, la trecerea „dincolo”, în lumea astrală, sufletele se aşează pe niveluri de evoluţie, potrivit calităților lor morale şi nu după cantitatea cunoştinţelor acumulate sau averea lăsată în urmă moştenitorilor. Revenim la reîncarnare pe Pământ, printr-un şir imens de vieţi, tocmai datorită neînţelegerii sensului real al existenţei. Venirea aici are un singur scop: Să ne d...