Adaptarea
Când acordăm importanţă exagerată bogăției materiale sau depozitului memorial – adică înscrisurilor intelectuale – relaţiile cu semenii noştri vor fi condiționate de aceste două acumulări. Săracul invidiază pe cel bogat, iar acesta din urmă dispreţuieşte pe cel nevoiaş.
La fel şi ştiutorul, fie el filozof, savant sau acel intelectual posesor de diplome şi alte titluri academice, vor privi restul lumii, de undeva, de pe o înălţime imaginară. Asemenea atitudini constituie obstacole, care opresc şi întârzie eliberarea din captivitatea egoului ignorant, haotic şi posesiv.
După despărţirea de corpul fizic, prin aşa-zisa moarte, la trecerea „dincolo”, în lumea astrală, sufletele se aşează pe niveluri de evoluţie, potrivit calităților lor morale şi nu după cantitatea cunoştinţelor acumulate sau averea lăsată în urmă moştenitorilor.
Revenim la reîncarnare pe Pământ, printr-un şir imens de vieţi, tocmai datorită neînţelegerii sensului real al existenţei. Venirea aici are un singur scop: Să ne descoperim acea Particulă divină, aflată în noi, care acționează – prin dragoste, la demolarea conştiinţei de suprafaţă a egoului. Mintea noastră particulară, prizonieră a trecutului, constituie, de fapt, adevăratul obstacol, care ne întârzie întoarcerea la Sursa Luminii, de unde, odinioară, am coborât.
Dacă această descriere o înţelegem prin trăire directă, Pacea Sufletului vine de la sine, ca o binecuvântare.
Ilie Cioară, „Integritatea ființei umane”, Editura Lumina Tipo, București, 2021