Ilie Cioară

„Ce este clipa ? O simplă străfulgerare care apare şi instantaneu dispare, fiind de alta înlocuită, tot la fel de trecătoare. Ea este totdeauna noutate absolută cu fiecare apariţie. Nu se repetă în nicio împrejurare. De asemenea, nici nu se opreşte şi nici nu-şi încetineşte cuvenita mobilitate care o caracterizează. Clipa este unicul timp real din Întregul Univers care odată cu apariţia sa şi îmbătrâneşte şi moare. Tot ceea ce a fost cândva o clipă, deci anterioară, este trecutul. Iar ceea ce noi ne imaginăm că are să fie vreodată, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, este pură închipuire precară, nesigură. Cum realizăm întâlnirea noastră cu Clipa şi care sunt avantajele psohologice, morale şi spirituale ? În Cunoaşterea de Sine Clipa este timpul efectiv în care concretizăm armonia interioară, Unitatea fiinţei proprii, contactarea Viului cu ajutorul Gândirii Nelimitate şi transcendeţa totodată din planul fizic în Dumnezeirea Absolutului. Toate aceste operaţii se produc conco...

„Aplicarea corectă a Cunoașterii de Sine este legată de glanda pituitară, numită şi a şaptea pecete – aflată în creştetul capului, între cele două emisfere. Această glandă – care seamănă cu o pară – se deschide de la sine, concomitent cu dorinţa noastră aprigă şi insistentă de a cunoaşte pe Divinul Creator. În mod practic, iată cum înfăptuim acest experiment. Complet treaz, fiinţa întreaga adunată în interior şi complet deschisă înspre Imensitatea Infinitului, fără să imaginăm sau să aşteptăm ceva, ca scop sau ideal de împlinit, ne lăsăm în voia Gândului Nelimitat. Noi, devenit acel Gând, iubim orice clipă cu firea noastră deplină, ca şi tot ceea ce ne apare în cale – la fel cum face şi Dumnezeu. Această simplă atitudine, ne uneşte realmente cu El – El fiind noi şi noi fiind El – aflaţi într-o perfectă Uniune încontinuu însoţitoare. Când iubim pe Acela ce Este în noi pururea prezent, pe clipe, glanda pituitară se deschide ca o floare şi creierul nostru captează Gânduri de înaltă frecve...

  „Către sfârşitul mileniului al doilea, Dumnezeu ni Se adresează din nou, cum nu a mai făcut-o niciodată şi ne oferă o Nouă Evanghelie*. În acest scop, El foloseşte un om obişnuit – marcat de un egou puternic – ca instrument (portavoce), prin care ne dezvăluie adevăruri incontestabile, ce corectează interpretările greşite ale oamenilor faţă de vechile revelaţii, făcute prin diverşi mesageri. Amintim câteva dintre acestea: Nu există rasă aleasă, o naţiune măreaţă, religie adevărată, filozofie perfectă, partid politic moral, nici spre rai o singură cale sau un sistem pur economic cu însuşiri certe. În perioada care a trecut, fiind conduşi de toate aceste concepte greşite, ne-am ucis unii pe alţii, ceea ce facem şi în prezent, ca egouri posedate de aceleaşi valori răstălmăcite. Ca să putem înţelege noutatea de netăgăduit, transmisă direct de Creator, suntem îndemnaţi să dăm de o parte mintea ştiutoare, structurată eronat, pentru a putea întâlni – prin trăire – prospeţimea permane...