Adevărul – Trinitate – Unitate
„Când intelectul ne
conduce existenţa cotidiană suntem, de fapt, doar un fragment, incapabil să
înţeleagă eternul întreg al Viului în desfăşurarea Sa pe clipe înnoitoare.
Aşadar, mintea fiind numai o parte din fiinţa noastră, nu este în măsură să
înţeleagă Adevărul Absolut, ci doar un adevăr relativ, în care subiectivismul
ce-l caracterizează denaturează, conştient sau inconştient, Realitatea.
Mintea este un proces al timpului, conservat memorial, care năvăleşte în prezent prin reacţii mecanice, potrivit propriei condiţionări. În această alternativă, noi nu suntem stăpânii gândirii. Altfel explicat: noi suntem gândiţi prin subjugarea unui trecut care, în prezent se manifestă ca umbre, ce întunecă Realitatea veşnic nouă a prezentului în perpetua lui mobilitate. Toate neînţelegerile interumane, contradicţiile, ca şi stările conflictuale imprevizibile, sunt opera acestei minţi – drept temelie a egoului sau sinelui personal. O mai putem numi şi natura fictivă a propriei fiinţe. Întâmpinând Viaţa prin viziunea acestui egou culegem numai amărăciuni şi tristeţe.”