Înțelepciunea

Adevărul nu este „ceva” pe care să-l putem căuta și, eventual, găsi, pentru că el este și rămâne în tot timpul „Necunoscutul” și, ca atare, se manifestă de fiecare dată ca noutate în absolută premieră. De fapt, noi căutăm numai ce cunoaștem. Așa fiind, orice căutare presupune o precunoaștere; altfel l-am întâlni și, necunoscându-l, am trece pe lângă el, fără să-i sesizăm prezența.

Dacă cineva ne dă asigurări că ne poate conduce la Adevăr, acela nu poate fi decât un impostor, care n-a ajuns la o astfel de descoperire pentru el însuși. O asemenea pretenție se înscrie în domeniul absurdului și reflectă, fără urmă de îndoială, ignoranța și vanitatea aceluia care o afirmă și susține.

Minunata descoperire a Adevărului Absolut este opera care revine fiecărei ființe umane în parte. Nu altcineva descoperă pentru noi, ci numai noi înșine.

...

Trăirea noastră în Adevăr este, în realitate, o stare „de a fi”, în care întreaga noastră ființă formează un „Tot” în uniune perfectă cu ceea ce este, cu ceea ce există în acea fracțiune de timp fizic.

Ilie Cioară, O călăuză astrală. Ferestre spre Infinit, Editura All, București, 1994

https://www.facebook.com/people/Ilie-Cioară/100064821245778/