Realitatea Supremă și condiționarea umană
În Sinea ființei mele - în tot ce scriu și discut cu semeni ce mă solicită - nu nutresc niciun fel de sentiment de superioritate, căci privesc întreaga omenire cu simplitatea ființei mele care este accesibilă și ușor de realizat de fiecare ins în parte. Înțeleg în mod corect orice model de evoluție și fără să judec sau să condamn pe cineva, ci doar constat reala posibiitate existentă în fiecare de împlinire a propriului interes spiritual, ca și aportul cestuia la evoluția întregii colectivități.
Aici nu este vorba de crezuri, norme de morală, teorii sau metode, ci de o simplă conștintizare a stadiului în care vă aflați în acest Unic Moment din propria Viață. Întrebați-vă singuri: Sunt eu un Om Întreg, liber și independent - necuprins în niciun calapod de gândire, fixat de altcineva? Gândirea mea este Nelimitată precum a Tatălui Ceresc?
Dacă nu realizăm în mod real aceste două aspecte, înseamnă că suntem un biet prizonier al propriei condiționări impusă de conștiința socială care ne-a format - potrivit turmei în care trăiesc educatorii noștri, fără să-și dea seama de originea lor Divină.
Ilie Cioară, „Cartea Cărților. Cunoaștere directă, trăire emoțională, Îndumnezeire”, Realitatea Supremă și condiționarea umană, Editura Pegasus, București, 2004
Fragment din același volum: