Cartea Cărţilor
Editura Pegasus, 2004
Lucrarea cuprinde, sub formă de capitole, o sinteză a tot ceea ce am scris, atotcuprinzatoare - unică în literatura universală, ca stil şi abordare.
În Întreaga Existenţă Universală nu există decât Un Unic Adevăr. Nu a fost creat de nimeni, căci a existat El însuşi totdeauna. Are Sursa în Veşnicie şi curge necontenit spre aceeaşi Veşnicie. El se află în toate câte există - văzute şi nevăzute - şi, ca atare, se află şi în noi oamenii, ca Unicitate Existenţială. Şi ne întrebăm: Oare unde L-am putea întâlni, în mod direct şi prin trăire adecvată, decât în profunzimea fiinţei proprii? Dacă Îl întâlnim cu adevărat - prin trăire emotivă, realizată în mod individual - mai poate exista vreo nedumerire că între noi şi acea Sursă ar fi cumva deosebire sau contradicţie?
Această problemă a paternităţii noastre m-a interesat la scurtă vreme după ce mi s-a revelat inexistenţa fenomenului moarte prin dedublare. Am dorit năprasnic să-L cunosc pe enigmaticul Dumnezeu. Desprins de corpul fizic şi de încă alte trei învelişuri de substanţe mai subtile, din mine nu mai rămăsese decât Un Punct Luminos, perfect conştient - aflat în faţa unui Cer lăptos! Eram deci O Scânteie Divină - cu vizibilitate conştientă în toate părţile - parte integrantă din Imensa Lumină, numită Dumnezeu. Această simplă descoperire - existentă în mine şi în toţi oamenii - m-a susţinut moral în toţi anii ce au urmat, cu îndemnul de a reconsidera Viaţa. Şi eu am fost ca dumneavoastră, condiţionat de ceea ce acumulasem intelectual. Văzându-mi rătăcirea am trecut la Cunoaşterea de Sine pe momente trăitoare, în Uniune cu clipa prezentă. Nu am urmărit scop sau ideal, ci doar am conştientizat ceea ce se iveşte în oglinda propriei mele conştiinţe. Simpla conştientizare mi-a oferit desprinderea de tot ce a fost şi în Golul psihic ivit, am trăit Uniunea cu Sublimul Adevăr. În acel Gol sau Vid ori non-acţiune, Scânteia Divină din profunzime singură s-a revelat şi mi-a demonstrat că omul adevărat este un Dumnezeu, coborât pe acest plan să facă experienţa în asociere cu materia densă.
Nu vă mulţumiţi cu ceea ce aflaţi, ci faceţi la fel ca mine! Îndemnul interior-intuitiv este singurul Învăţător care va sfătuieşte, oferindu-vă atitudinea înţeleaptă, Dragostea nemarginită. Fiţi ceea ce de fapt şi sunteţi, Divinitate liberă, independentă şi Iubire Absolută! Momentele ce vor veni, prin înşiruirea lor necontenită spre Veşnicie, ne aşteaptă să le întâlnim - prin trăire emoţională în eternul proces de Îndumnezeire sau Evoluţie individuală!
Volumele cuprind un număr de 1390 poezii-oglindă. În toate temele nu veţi întâlni metafore ambiguie, ci numai cuvinte simple, pline de conţinut şi uşor de înţeles, care îndeamnă de a fi puse imediat în aplicare, o dată cu trăirea şi simţirea corespunzătoare. Veţi observa tratarea aceleiaşi probleme în titluri diferite sau folosirea de mai multe ori a aceluiaşi titlu. Conţinutul, ca esenţă, este asemănător, însă explicarea cu ajutorul cuvintelor este total diferită. Acest fapt demonstrează în mod clar, timpul diferit în care a avut loc descrierea, însoţită de trăirea şi simţirea inerent însoţitoare. O astfel de exprimare nu putea fi concepută de un simplu ştiutor care, de obicei, se repetă prin ceea ce a înregistrat memorial.
Eu prin sutele de titluri nu tratez decât o temă:
Cunoaşterea cea de sine - cum omul se manifestă
La întâmpinarea Vieţii.
Temele le-am scris în vers fără vrere personală.
Asta a fost îndrumarea!
Versul poartă-n el mesaj, care-i direct adresat
Sacrului, ce-L porţi în tine, deţinut şi-ncătuşat
De suprafaţa meschină, hidoasă la-nfăţişare,
Niciodată mulţumită, în tot timpul temătoare.
Prin vers, îndemnat tot timpul, ego-ul să ţi-l demaşti.
El, această ficţiune, încontinuu te opreşte să vezi Cine anume Eşti.
Când depăşeşti a ta minte eşti, de fapt, Înţelepciune prin Minte Universală.
Daţi întreaga-nsemnătate, repetatelor îndemnuri de-a vă privi şi-asculta!
Atenţia folosită - ca un laser dizolvant - la capacitatea sa.
De reţinut, că oglinda, ca şi cel ce v-o oferă, nu au nici-o însemnătate.
Rămâneţi numai cu-ndemnul de-a vă observa constant, cu întreaga simplitate!
Repetările? Ce-am putea spune de ele? Dar nu intelectual!
Când asculţi cu intelectul, nu prin trăire directă,
În mod cert, tu le consideri la fel de repetitive.
Însă, ce se-ntâmplă oare când e trăire reală?
Cuvintele se repetă, dar trăirea-i veşnic nouă,
Precum prospeţimea-i zilnic rouă!
Sunt sau nu sunt de folos, cuiva, astfel de rostiri?
Nu-i deloc problema mea! Pe mine nu mă priveşte!
Eu le-am scris dintr-un îndemn dincolo de-a mele gânduri!
Dacă-n voi găsesc ecou, orice temă vă sfinţeşte!
Vremea impune mesajul, ca strictă necesitate.
Vine la timp potrivit cu-a lumii maturitate.
Mesajul se adresează clar, direct şi fără dubiu, fiinţelor pasionate,
Celor care iscodesc, interesate să afle a Vieţii Frumuseţe şi a Ei Sacralitate!