Folosirea lui Dumnezeu
„A Fi Întreg, fără gândire, este
adevărata stare de trăire. Prezenţa gândurilor dă starea de vis, adică o
existenţă amăgitoare. E bine, aşadar, să tăcem din când în
când! Să tăcem, pur şi simplu! Asta nu înseamnă să ne gândim la tăcere sau să
facem efort pentru a o realiza – fapt cu totul diferit.
Iată cum putem realiza această simplă Tăcere. Ne concentrăm pe respiraţie, urmărind desfăşurarea ei prin contopire. În acest fel căpătăm îndemânarea de A Fi una cu simpla ei mişcare. De asemenea, ne putem concentra între ochi – în profunzime – fără a aştepta ceva, mulţumindu-ne în întregime cu Vidul creator, bucurându-ne de el, fără să-l evaluăm. Nu dorim nimic în plus, ci complet mulţumiţi cu această Stare Pură de A Fi. În eventualitatea când apar gânduri, sentimente, le lăsăm să treacă, fără să intervenim în vreo formă oarecare. Conversaţia cu ele le dă forţă şi continuitate. Rezistenţa faţă de ele le adânceşte, dându-le o şi mai mare amploare, întărind, totodată, fictivul sine, caracterizat prin infatuare.
Aşadar, împlinind toate acestea ne cunoaştem Sinele impersonal, real, autentic – Una fiind cu Tot Ce Este.”
Ilie Cioară, „Cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvinte potrivite”, Editura Semne, București, 2022