Ilie Cioară

Noi trăim pe acest Pământ, aflat într-o infimă galaxie, formată din zece miliarde sisteme solare, fiecare din ele având planete asemănătoare cu a noastră. Nimeni nu cunoaşte acel număr de constelaţii şi sisteme, existente în Imensul Necuprins, ca structuri perene şi trecătoare. Ca să putem afla ce este Infinitul, Dumnezeu, Realitatea Absolută este imperios necesar să depăşim limita cunoaşterii experimentale perceptibilă cu întreaga ei dualitate. Întrucât în Imensa Dimensiune nu există nici timp, nici spaţiu şi nici măsură adecvată. Aici numai Neantul are pură şi clară existenţă.   Ilie Cioară, „Fiecare ins în parte este Dumnezeu întrupat” , Editura Semne, București, 2022 https://www.facebook.com/people/Ilie-Cioară/100064821245778/

Identificarea cu trupul şi lumea iluzorie ne-a determinat să folosim gânduri tot mai limitate. În acest fel ne-am redus capacitatea de recepţie infinită – avută la început – potrivit şabloanelor de gândire limitată, lăsând deci de o parte în nefolosinţă o mare parte din creier. În prezent, din acest întreg noi folosim numai o treime, restul se află în adormire. Din creierul mare folosim doar partea superioară – stânga şi dreapta, iar din creierul mic o infimă porţiune. Funcţionarea noastră la acest nivel este incompletă, parţială. Iar din Şuvoiul de Gânduri – care ne bombardează în permanenţă aura – noi nu acceptăm decât acele gânduri folosite de noi în mod frecvent. Restul de Gânduri sunt pur şi simplu respinse, prin returnare, în Imensul Val de Gânduri.   Ilie Cioară, „Calea desăvârșirii spirituale” , Editura Semne, București, 2021 https://www.facebook.com/people/Ilie-Cioară/100064821245778/

Haosul, cu frecventa lui incertitudine și frică, vă țese pânza existenței și vă creează climatul nesigur al vieții de zi cu zi, fiindcă recurgeți mereu la fondul memorial, moștenit educațional. Nebunia, atât de evidentă astăzi în lume, este efectul direct al tuturor celor care abordează prospețimea Vieții în același mod deficitar. Întreaga lume este bântuită de boli psihice, pretutindeni proliferează aroganța, orgoliul și trufia – întemeiate și întreținute numai de prostie. Ambiția, violența, lăcomia, ura, crima și războaiele își găsesc suport și justificare numai în acumulările înșelătoare ale memoriei. Opriți nebunia cu efectele ei nimicitoare care amenință Viața de pe Terra! Armele ucigătoare vă demască și incită întregul dezechilibru psihologic fundamentat pe sinele egoist și halucinant! Transformarea lumii începe cu noi înșine, fiindcă noi și lumea alcătuim Un Întreg și o simplă transformare realizată de un element component al Întregului, influențează tot restul. Întregul Univers...

„De la piatră și până la ființa umană totul este Energie și această Energie îmbracă aspecte diferite în funcție de gradul de evoluție, de la formele cele mai rudimentare până la alcătuirea cea mai elevată, care este omul. La rândul ei Energia – existentă prin Ea însăși – este și Conștiință în perfectă concordanță cu formele de viață, tot mai complexe. Întregul Univers, în genere, concură la alcătuirea pânzei necesare existenței Viului în permanenta Lui mișcare. În acest etern Nemărginit – nici creat și nici gândit – există atât mișcare, cât și neclintire. El singur se afirmă prin El însuși, ca o binecuvântare – prin Grație și Iubire nețărmurite. Formele cuprinse în El sunt simple elemente care, odată cu trecerea vremii, urcă din treaptă în treaptă pe imensa scară a evoluției, însă vor rămâne totdeauna dependente Sursei. Să mai precizăm că acolo unde există Conștiință aflăm și nelipsita Energie, ambele funcționând într-o perfectă unitate. Această realitate, în dublul ei aspect, se află ...

Călătoriile obișnuite, cunoscute de toată lumea, au loc numai în dimensiunea finitului. Deplasarea între cele două puncte – plecare și sosire – se împlinește fie cu însoțirea reală a întregii ființe – corp și psihic, fie doar cu mintea – călătorie înfăptuită pe aripile imaginației. În călătoria spre interiorul ființei proprii nu iau parte nici corpul și nici mintea. Ambele constituie obstacole insurmontabile. În acest proces de introvertire, folosim doar Atenția care, întocmai ca un laser, dezagregă, spulberă orice reacție a minții. Odată cu dispariția minții, dispare psihologic și prezența corpului fizic. În acea vacuitate a minții – Gol psihic sau negândire – determinată fără intervenția noastră de către străfulgerările Atenției, ni se revelează Natura noastră Divină, care ne unește cu Sublima Eternitate aflată pretutindeni în Necuprinsul Univers. Aceasta era ipostaza în care Isus Cristos a spus: „Eu și Tattăl meu – Una Suntem”. Ilie Cioară, „Minunata călătorie spre adâncurile pr...