Ilie Cioară

„Toate complicațiile noastre psihice nu cunoștințele le creează, ci importanța pe care ne-o acordăm nouă înșine, pe baza acestui capital informațional. Imaginea frumoasă pe care ne-o facem despre propria persoană constituie izvorul din care se alimentează întreaga tragedie umană. Orice mișcare în interiorul ego-ului este susținută de lumea imaginilor reciproce, fiecare hrănindu-se cu idei amăgitoare care conduc, în mod inevitabil, la contradicții, conflicte și animozități. Toate conflictele cu caracter politic, economic, social și religios, care frământă omenirea astăzi, își au izvorul numai în acest perimetru limitat, ce se concretizează prin impulsuri haotice egocentrice, iar răspunderea pentru toate câte se întâmplă revine fiecărui ego în parte, potrivit intensității energiilor negative cu care se alimentează și care determină rezultatul final.”   Ilie Cioară, „O călăuză astrală. Ferestre spre Infinit” , Editura All, București, 1994 https://www.facebook.com/people/Ilie-Cioară/10...

Minunata Stare de A Fi înseamnă şi întâlnirea, ca şi observarea, a ceea ce este dincolo de Eternul Moment Acum. Ne oprim, privim, ascultăm, simţim, trăind ferm, corect, cinstit acest experiment cu tot Ceea Ce Este în acea clipă, adică Viul în perpetuă desfăşurare. Iar împlinirea a toate acestea are loc fie rostind cuvinte într-o discuţie oarecare, fie aflându-ne în executarea unei lucrări. Pentru a uşura înţelegerea şi urmărirea acestui scop suprem, venim cu câteva întrebări ajutătoare în trăirea corectă a fenomenului respectiv. Ce fac? Cum fac? De ce fac? Şi ce sunt eu, Cel Ce Sunt când împlinesc toate acestea? Apoi, Ce sunt eu Cel Ce Sunt când fac Acum astea? Să mai precizăm că Starea de Conştiinţă Pură înseamnă Observator – Neobservat, adică devenim realmente Un Tot, Un Întreg perfect realizat. Astfel suntem Conştiinţă deplină în care nu este nimic de făcut, ci doar Suntem împreună cu acea clipă. Ilie Cioară, Cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvinte potrivite , Editura Semne, Bucureșt...

Să nu ne mulţumim niciodată şi în nicio împrejurare doar cu înţelegerea intelectuală. Pentru că o asemenea înţelegere este şi rămâne numai un simplu şi neputincios fragment şi nu totalitate atotcuprinzătoare. Ea devine chiar dăunătoare, fiindcă insul care o foloseşte dă o mai mare extensie fictivului sine personal, amplificându-i în acest chip actuala condiţionare. Pentru a evita orice umbră de îndoială, confuzie sau echivoc, precizăm că la Adevărul Absolut nu se ajunge cu ajutorul raţiunii, analizei, imaginaţiei, rugăciunilor, rostirilor de formule sau mantre etc. Nu-L putem descoperi nici prin căutări, eforturi de voinţă, privaţiuni impuse corpului fizic sau prin stăpânirea hoinărelilor permanente ale gândirii. Fiecare căutare – şi aici, ca şi în orice alt domeniu de investigare – este iniţiată şi susţinută în mod continuu de către o precunoaştere. Or, această anticipare, formulată pe imaginea lucrului căutat, nu poate avea niciun fel de tangenţă cu Adevărul, care se manifestă ca Nec...