Zeroul psihic – punct de abordare a Vieții
„Cunoașterea de sine pornește de la un fapt pe cât de simplu tot
pe atâta de relevant prin el însuși. O minte cunoscătoare – oricât ar fi ea de
aglomerată de cunoștințe – este și rămâne minte limitată de propriul conținut.
Ei bine, cum este posibil să credeți că această minte ar putea să cuprindă și să înțeleagă Necuprinsul sau pe Unicul Dumnezeu?!
Vă dați seama de trufașa și iresponsabila îndrăzneală?
Toată pălăvrăgeala minții, adresată unui Dumnezeu imaginar, nu poate oferi altceva decât stări amăgitoare.
Fiți cinstiți cu dumneavoastră înșivă, cei care din entuziasm și bună credință ați îmbrățișat vreuna din căile tradiționale și apreciați singuri efectele! Nu vă ascundeți în spatele măștilor care vă conferă faima de oameni smeriți! La trecerea „dincolo” măștile cad și urâciunea, ipocrizia singure vă definesc ceea ce sunteți. Și suferința suportată „acolo” este îngrozitoare pentru un astfel de practicant.
În Cunoașterea de sine investigația pleacă din Tăcerea smerită a minții – sau Zeroul psihic – care își vede neputința în fața Infinitului. Și nici nu se așteaptă vreun folos, câștig sau profit. Așadar, egoul cu toate acumulările și practicile lui lipsește cu desăvârșire.
În clipa când finitul dispare – implicit ne cuprinde Nemărginirea. Din acel moment este abordată Viața.”