Liniștea

Liniştea nu este un produs al gândirii sau al imaginaţiei, ca proiecţie mintală urmărită drept ideal de împlinit. Zgomotul cuvintelor şi, în genere, tulburarea nu-i sunt aspecte oponente ca elemente de comparat, fiindcă dimensiuni distincte le separă. Liniştea este fără limite pe când zgomotul este mărginit tempo-spaţial de factorul determinant.

Experienţa directă ne mai demonstrează că o linişte căutată şi obţinută prin eforturi susţinute de voinţă nu este o linişte curată. Prin urmare, o asemenea linişte forţată nu ne ajută în mod real şi benefic. Fiindcă egoul nu este nicicând în măsură ca prin propria lui activitate să obţină acest summum – cu totul străin de dualitate.

Practic, Liniştea apare, în mod natural şi spontan, în clipa în care zgomotul este cuprins în ansamblul mişcării lui şi înţeles cu simplitatea ascultării.

Ilie Cioară, „Realitatea Supremă și condiționarea umană”, Editura Semne, București, 2021

https://www.facebook.com/people/Ilie-Cioară/100064821245778/