Succesul și insuccesul
Viaţa ne scoate în cale întotdeauna
ceea ce ne este absolut util, de bun augur pentru evoluţia noastră din clipa
aceea. Dar, care ne este atitudinea faţă de ceea ce întâmpinăm, drept surpriză
oferită de către eternul proces al Vieţii în desfăşurare? Dacă mintea ştiutoare
ne conduce prin reacţiile ei mecanice, vom trăi în afara Realităţii, sub
influenţa plăcutului sau neplăcutului, cu efectele dăunătoare, traumatizante –
în ambele alternative – atât asupra trupului, cât şi a psihicului. Căci
succesul şi insuccesul considerate la nivelul mintalului, nu pot fi considerate
altfel decât în defavoarea armoniei noastre interioare şi a evoluţiei
spirituale.
În concluzie, tot ceea ce numim noi ca ego eşecuri, nu sunt altceva decât simple experienţe şi împliniri inerente, pe calea fără de sfârşit a evoluţiei noastre, în asociere cu materia densă a planetei. Aşadar, ori de câte ori ne vom afla în ceea ce mintea apreciază ca insucces, să intrăm grabnic înăuntrul fiinţei proprii. În această ipostază de Unime – corp, minte şi Spirit, Un Întreg funcţional – implicit realizăm şi Comuniunea cu Sublimul Adevăr şi, ca Iubire atotcuprinzătoare, vom binecuvânta toate câte ne aduce în cale mişcarea Vieţii.
Ilie Cioară, „Cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvinte potrivite”, Editura Semne, București, 2022