Viața, așa cum o vedem că se derulează zilnic, nu este în
realitate decât o înlănțuire de stări contradictorii și conflictuale, cu foarte
puține clipe de liniște, de răgaz, în care mai putem și zâmbi. Nimic nu ne
mulțumește, tremurăm la grija zilei de mâine, suntem mereu în contradicție cu
noi și cei din imediata noastră apropiere.
Neînțelegându-ne pe noi, nu putem
înțelege nici ceea ce vedem în jurul nostru. Nemulțumirea, zbuciumul, vanitatea,
ambiția, ura și războaiele sângeroase nu găsesc în noi răspunsul potrivit. Și
necunoașterea ne dirijează pașii în chip automat, făcându-ne părtașii uneia din
cele două tabere în dispută pentru cine știe ce ideal absurd. Subiectivismul
înflorește în toate domeniile de manifestare a vieții. Și noi nu-l putem sesiza
din cauza confuziei și ignoranței care ne copleșesc.
Ilie Cioară, O călăuză astrală. Ferestre spre Infinit
