Oglinda
Mintea liniștită,
perfect echilibrată, este întocmai ca o oglindă în care se reflectă atât lumea
exterioară, cât și lumea noastră interioară. Și simpla conștientizare a ceea ce
apare într-o clipă conduce în mod firesc la dizolvarea energiilor relative care
susțin gândirea confuză și haotică. În fapt este vorba de gândirea care
abordează fie trecutul perimat, fie un viitor imaginar și nesigur.
Din această
întâlnire, întreaga structură psihică fiind complet demascată, nu are altceva
de făcut decât să tacă. Și, în această tăcere, survenită fără efort, fără vreo
programare și unde nu există niciun fel de așteptare, se realizează integrarea
ființei noastre. În clipa respectivă, psihicul și corpul formează o unitate
adimensionaă și atemporală.
Numai funcționând
la acest nivel, suntem în măsură să întâlnim în mod real mișcarea vieții și să
intervenim în chip fericit pentru rezolvarea tuturor problemelor care eventual
s-ar ivi.
Cât mai multe
clipe astfel întâlnite vor conduce în final la demolarea strcturii tempo-spațiale
a egoului. Fără această operație nu vom putea atinge cunoașterea Adevărului absolut,
nici Iubirea și fericirea autentice, care nu sunt susținute de nicio motivație.
Ilie Cioară, O
călăuză astrală. Ferestre spre Infinit, Editura All, București, 1994