Noul
Dacă am încerca să ne observăm mișcările gândirii pe parcursul unei singure zile, sau măcar al unui ceas, nu fără surprindere, am putea singuri constata că noi trăim foarte puțin, sau chiar deloc în prezent. Gândirea noastră sprințară aleargă ca o nălucă, când în trecut, pe aripile timpului, cândva consumat, când se proiectează spre un viitor imaginar și prezentul rămâne de fiecare dată neînțeles.
Ilie Cioară, O călăuză astrală. Ferestre spre Infinit, Editura All, București, 1994