Revelația Supremă
În ultimul secol din mileniul al doilea au apărut pe planeta noastră mai mulți mesageri ai Divinității, care au adus noi lămuriri privind natura proprie a omului, ca și noi posibilități de redresare morală și spirituală. Acum știm cu exactitate că mintea egocentrică a individului greșit educat este prima și unica problemă cu care ne confruntăm zilnic în relațiile inter-umane. Cu o asemenea minte nu este nimic de făcut! Și dispariția ei necondiționată se realizează simplu de tot, fără să facem ceva în plus.
Cu ajutorul Atenției-Lumină doar întâmpinăm această minte ori de câte ori ea se afirmă prin relații memoriale. Întâlnirea corectă o destramă pe loc. Iar în „golul psihic”, astfel obținut, noi suntem, practic, atrași în interiorul nostru și, ca simplă stare de „A Fi” sau Conștiință Pură, realizăm Unitatea întregii ființe (adică, corp, minte și Suflet - Unime). O asemenea experiență ne unește cu Sublimul Adevăr și trăim ipostaza de Dumnezeire, în care descoperim că suntem Iubire dezinteresată și atotcuprinzătoare. Această revelație supremă destramă fictivul „egou” - în care mintea veche lipsește cu desăvârșire.
Prin urmare, ieșirea din mintea veche și Unimea cu Viața în eterna Ei derulare este practica ce destramă omul condiționat de timp și înlocuirea lui cu Omul-Iubire.
Ilie Cioară, „Murim și înviem în fiecare clipă”, Revelația Supremă, Editura Hermes, București, 2002
Fragment din același volum: