Superioritatea fiinţei umane

Experienţa de om obişnuit, cu necazuri şi bucurii amestecate, precum timpul ni le scoate în cale, ne ajută, în mod implicit, să cunoaştem Măreţia Divină în întreaga Ei complexitate. Nu ne putem ridica la nivelul grandorii cereşti fără ca mai întâi să coborâm pe Pământ în asociere cu trupul. Cea mai înaltă şcoală se învaţă numai şi numai prin trăire adecvată.

Viaţa existentă peste Tot, ca şi în Toate, prin Forţa Ei extraordinară, menţine atomii în sfera specifică a lor. Tot aşa Viaţa ţine Pământul  cu întreaga lui atmosferă, pe propria lui orbită. Iar, ca fapt esenţial, Viaţa are ca principiu de bază Eterna Evoluţie, care nu are final, fiind într-o continuă mişcare şi inerentă devenire.

Iar scopul Vieţii, al fiecăruia dintre noi, este acela strict legat de Integritatea fiinţei.

Ilie Cioară, „Fiecare ins în parte este Dumnezeu întrupat”, Superioritatea fiinţei umane, Editura Hermes, Bucureşti, 2004

https://www.facebook.com/Ilie-Cioară-101140402026651