Nedesăvârşirea – efect al vieţii fragmentare
Viaţa este întocmai ca un fluviu care curge fără oprire şi totdeauna cu vadul plin. În eterna Ei mişcare, Viaţa este de asemenea şi noutate, prospeţime şi mister de la o clipă la alta. Nu se opreşte niciodată şi nici nu face cale întoarsă. Aceste însuşiri ale Vieţii apar ca imperative fireşti cărora trebuie să se supună toate vieţuitoarele. Prin urmare, Viaţa nu poate fi întâlnită, şi nici înţeleasă în mod fidel, decât ieşindu-i în întâmpinare cu aceleaşi însuşiri care O caracterizează.
Noi, oamenii,
ca să O putem înţelege şi trăi în mod efectiv, suntem obligaţi să O întâmpinăm
ca fiinţă unitară – corp, psihic şi Spirit – un „Întreg”, mereu prezent Acum şi
Aici cu o minte nouă, împrospătată continuu pe clipe în desfăşurare.
Ilie Cioară, „Redresarea morală şi spirituală a omenirii”, Nedesăvârşirea – efect al vieţii fragmentare, Editura Metropol, Bucureşti, 1999