Fiecare ins în parte este Dumnezeu întrupat
În Întreaga Existenţă Universală nu există decât Un Unic Adevăr. Nu a fost creat de nimeni, căci a existat prin El însuşi totdeauna. Are Sursa în Veşnicie şi curge necontenit spre aceeaşi Veşnicie. El se află deci în Toate câte există – văzute şi nevăzute – şi ca atare, se află şi în noi oamenii, ca Unicitate Existenţială. Şi ne întrebăm: Unde oare L-am putea întâlni, în mod direct şi prin trăire adecvată, decât în profunzimea fiinţei proprii!?
….
Ce
este, de fapt, credinţa? O simplă proiecţie mintală care, acceptată prin
repetare la infinit, devine realitate individuală. Unii cred că există
Dumnezeu, alţii cred că nu există o asemenea entitate.
În
continuare, iată şi un alt aspect. Deşi credeţi că există acest Dumnezeu, de ce
oare intraţi în contradicţie cu alţi credincioşi, care Îl văd altfel şi-i
împlinesc voia – zic ei – altfel decât dumneavoastră!?
Vedeţi
oare cu adevărat cât de şubredă este această credinţă, care a dat naştere
diferitelor religii în contradicţii funcţionale unele cu altele? Mai mult
chiar! În sânul fiecărei credinţe au apărut zeci de secte – în continuă
proliferare – care contrazic în bună parte credinţele de bază?
Indiferent
de aspectul credinţei, care v-a condiţionat, puneţi-vă singuri întrebarea: Pot
eu înţelege noutatea fenomenului Viaţă – noutate şi eternă surpriză de la o
clipă la alta – cu calapodul gândirii mele limitate de către conştiinţa socială
care m-a format?
Prin
tot ceea ce am scris şi încerc să demonstrez nu condamn şi nici nu judec pe
nimeni – indiferent de ceea ce crede sau face cineva – ci doar semnalez
rătăcirea în care se află întreaga populaţie a Terrei, datorită acestui mod
greşit de funcţionare.
Şi eu
am fost ca dumneavoastră – condiţionat de credinţa creştin-ortodoxă – am
practicat în mod fervent mistica creştină, însoţită de Rugăciunea inimii,
recomandată ca formulă infailibilă a mântuirii şi desăvârşirii spirituale.
Nevăzând însă efecte palpabile, am dorit şi însingurarea, fiind convins de
vieţile sfinţilor, după cum le prezintă în mod interesat religia respectivă. În
final, mi-am dat seama de imensa amăgire determinată de acumulările mele
memoriale. Eram practic un posedat de tot ceea ce acumulasem intelectual în
legătură cu aşa-zisa viaţă spirituală.
Numai
văzându-mi astfel rătăcirea, am trecut la practicarea "Cunoaşterii de
Sine" pe momente trăitoare – fără ieri şi fără mâine – în Uniune perfectă
cu Eterna Clipă prezentă. Nu am urmărit scop sau ideal, ci doar am
conştientizat "ceea ce este", adică ce anume se iveşte în oglinda
propriei mele conştiinţe. Simpla conştientizare mi-a oferit libertatea,
desprinderea de tot ce a fost – iar în "golul psihic" care s-a ivit,
am trăit perfecta Uniune cu Sublimul Adevăr. În acel "vid" sau
non-acţiune, Scânteia sau Natura Divină din profunzime singură s-a revelat şi
Ea mi-a demonstrat că omul adevărat este un Dumnezeu, coborât pe acest plan să
facă experienţa în asociere cu materia densă.
Nu vă
mulţumiţi cu ceea ce acum aflaţi, drept simple informaţii, ci faceţi la fel ca
mine, de a vă întâlni – prin trăire adecvată – cu Ceea Ce de fapt şi Sunteţi,
Dumnezeu-Om. Realitatea Adevărului Absolut nu poate fi descoperită decât de
către fiecare îns în parte, prin trăire adecvată. Altă cale nu există ! Nu
rămâneţi doar la simpla afirmare, sprijinită de acumulări mintale, oferite de
către unii trăitori veritabili sau doar simplii ştiutori, aroganţi şi închipuiţi
maeştrii, învăţători, filozofi sau metodişti! Nu vă sprijiniţi nici pe ceea ce
afirm eu în această Carte a Cărţilor, ci treceţi degrabă la punerea în
aplicare ! Rămâneţi, aşadar, singuri cu Divinul Creator existent în
fiecare făptură omenească !