Spiritism şi spiritualitate mistic creştină
Editura Hermes, 2002
În ziua de 4.01.2002 apare un îndemn clar cu precizarea: să redau în totalitate activitatea Cercului Antal.
În desfăşurarea Existenţei din interiorul Imensului Univers, nimic nu este simplă întâmplare, hazard sau coincidenţă. Totul, dar totul se desfăşoară potrivit determinării Neţărmuritei Iubiri a "Celui Numit în Multe Feluri": Adevăr Absolut, Sublim, Dumnezeu, Neclintitul Mişcător.
În cazul de faţă, iată cum această Infinită Energie Cosmică răspunde unor oameni obişnuiţi, cuprinşi de disperare în urma sinuciderii unui frate, trimiţându-le un semen dintr-o altă dimensiune, pentru a le aduce mângâierea, dezvăluindu-le, în acelaşi timp - lor, ca şi altora - inexistenţa fenomenului atât de temut - moartea. Entitatea trimisă este tot o fiinţă umană, care-şi duce existenţa într-o dimensiune superioară celei fizice, numită Antal.
Antal în ultima sa viaţă legată de un corp fizic a fost o făptură umană ca noi toţi. Preocuparea lui de căpetenie a fost mântuirea Sufletului - un termen bisericesc, folosit frecvent de către credincioşii creştini. El, ca faptură condiţionată de religia creştin-ortodoxă, a făcut eforturi disperate ca să-şi amelioreze latura sa spirituală, folosind în acest scop, voinţa. Acest lucru reiese din îndemnurile insistente, oferite discipolilor, de a-i urma neabătut propria practică.
Călăuza îşi afirmă şi propria condiţionare:
- se socoate autoritate cu putere de transformare
- nevăzând efectele se plânge, se înfurie şi, deşi spunea că-şi iubeşte elevii, în critică sa foloseşte o gamă variată de cuvinte aspre- trăieşte în lumea astrală iluzia superiorităţii, fără ca să-şi dea seama de eroare
- are atitudini îndoielnice în problema confirmării sau infirmării fenomenului Iluminare
- a amintit că suferinţa este calea sigură a mântuirii şi a împlinirilor.
Din ansamblul comportării sale reiese că Antal se află în Împărăţia Relativitîţii, pe o anumită treaptă a evoluţiei sale spirituale, la nivelul dimensiunii astrale. El este un nemulţumit în acest stadiu, având viziunea ascensiunii spre o nouă treaptă.
Să vedem meritele acestui vajnic luptător pentru aflarea Marelui Adevăr:
- a adus dovezi incontestabile despre continuitatea Vieţii după desprinderea Sufletului de corpul carnal
- confirmarea Legii Universale a Cauzalităţii (raiul şi iadul nu sunt decât consecinţe ale gradului nostru de întâmpinare a Vieţii).
Prezenţa sa in mijlocul nostru, pe o perioadă îndelungată, este cea mai mare favoare, oferită de către lumea astrală, nouă, celor legaţi încă de structura materiei dense a acestei planete.
Antal - reprezintă un extraordinar exemplu de adept convins al unei religii şi de ceea ce înseamnă evoluţia, folosind calea indirectă, anevoioasă, de lungă durată, marcată de nenumărate derapaje.
Odată cu acceptarea mea în acest grup de iniţiere (3 decembrie 1956), potrivit îndrumărilor date de Antal, am folosit voinţa, luptând aprig cu pletora de gânduri, dorinţe, sentimente.
Îndată ce am aflat despre practicarea Rugăciunii Inimii am pus-o în aplicare. După mai bine de opt ani se rostea singură, mecanic.
În 1966, la sugestia călăuzei astrale, m-am călugărit şi am luat hotărârea de a nu mai consuma carne, nici măcar peşte. Am devenit un adept convins al regimului lacto-fructo-vegetarian.
Nemulţumit de modul de funcţionare psihologic am hotărât să devin sihastru, dar intenţiile au fost zădărnicite. Într-o zi am trecut la întocmirea bilanţului întregii activităţi pe plan spiritual.
Întreaga activitate se definea ca egocentrică - "eu şi al meu" - îmi dirija activitatea, punându-mă în conflict cu mine, cu semenii, cu restul Vieţii.
Finalul meditaţiei s-a concretizat într-o descoperire revelatoare: dacă mintea nu poate în nici o împrejurare, să mă conducă dincolo de frontierele care o dimensionează - potrivit acumulărilor proprii - să încercăm destrămarea activităţii acesteia prin simpla observare şi ascultare.
Am devenit un simplu martor - total obiectiv - în faţa minţii haotice.
Întâlnirea cu mişcările propriei minţi, face ca ele să îşi piardă frecvenţa şi să dispară cu desăvârşire. Energiile deficitare, care mă dominau prin reacţii mecanice, s-au eliminat prin conştientizarea lor. Ego-ul a început să se anemieze şi şi-a pierdut puterea de decizie.
Într-o zi din august 1971, dimineaţa, la trezire, am constatat ca nu mai funcţionam ca înainte. Mintea, corpul şi Spiritul se contopeau.
Ego-ul şi-a pierdut însemnătatea, ca şi Rugăciunea Inimii, dedublările.
În acea zi am simţit îndemnul să practic Cunoaşterea de Sine şi să fixez în scris propria experienţă, folosind versul.
Cunoaşterea de Sine este Calea directă, fulgerătoare, spontană - într-o fracţiune de secundă, în totală tăcere, părăsim relativitatea şi realizăm contopirea cu Sublimul Adevăr.
Intenţionat v-am oferit şi Calea directă ca singuri să vă daţi seama de nenumăratele avantaje care o însoţesc. Depinde de fiecare privind selecţia, aprecierea între cele două modalităţi de funcţionare: Calea directă sau indirectă.