Cine sunt în mod real?

Niciodată şi în nici o împrejurare să nu vă lăsaţi păcăliţi de ceea ce ştiţi sau aveţi ca avere, bogăţie, acumulări de cunoş­tinţe, informaţii sau experienţe. De fapt, toate astea vă posedă şi spriji­nindu-vă pe ele, daţi şi mai mare extensie "sinelui personal". Or, importanţa psihologică determinată de aceste acumulări este totdeauna însoţită de amărăciuni, stări conflic­tuale, stresuri care vă şubrezesc atât sănătatea morală, cât şi cea fizică.

Şi-acum, întrebările a căror importanţă strategică şi tactică nimeni nu o poate contesta sau minimaliza: Suntem noi ştiinţa sau averea prin care ne apreciem? Suntem noi faima, gloria de care atât de mult ne ataşăm? Suntem noi, cumva, credinţa şi idealul cărora ne închinăm şi îmboldiţi de hidoasa trufie ne apreciem că am atins supremul Adevăr?

Nimic din toate acestea care, fără nici o excepţie, sunt doar simple închipuiri, vise de copii naivi, ficţiuni de durată efemeră. Întâmpinarea lor cu flacăra Atenţiei le spulberă instantaneu, demonstrând ele însele prin dispariţie, că nu sunt altceva decât firave deşertăciuni. Dar să vedem ce anume se întâmplă în continuare?

În "golul" sau "vidul psihologic" – inerent instalat o dată cu dispariţia instantanee a acestora – fiinţa noastră se extinde la Infinit ca stare de Pură Conştiinţă sau Pură Iubire. Acesta e omul real care funcţionează ca un "Întreg", într-o desăvârşită armonie cu ceea ce este real "acum şi aici". El este o Pură Prezenţă unit cu Eternitatea în veşnica Ei mişcare şi pros­peţime pe clipe de existenţă. În sfârşit, să mai precizăm că pasivitatea minţii sau moartea psihologică desprinde pe trăi­torul "Cunoaşterii de sine" de întregul său trecut, punându-l în ipostaza de instrument divin, folosit la transformarea bine­făcătoare a întregii omeniri.

Ilie Cioară, „Minunata călătorie spre adâncurile propriei fiinţe”, Editura Herald, 2000

https://www.facebook.com/Ilie-Cioară-101140402026651