Ilie Cioară

„ Tendința de a retrăi clipele trecute este strâns legată de amintirea plăcerii pe care ne-a procurat-o la vremea respectivă trăirea reală. Și noi, acum, în ipostaza de ego, vom fi în permanență interesați să repetăm la nesfârșit tot ceea ce ne aduce satisfacții. De câte ori nu ne-am lăsat târâți prin hățișurile timpului, rătăcind în lumea himerelor, pentru a culege roadele imaginative ale unor false realizări. Dar n-a lipsit nici reversul acestor distracții ieftine, căci, reveniți pentru o clipă la realitatea prezentului, constatăm că totul în jurul nostru este gol. Trezirea la realitate lasă întotdeauna o doză de amărăciune, cel puțin de aceeași intensitate cu a plăcerii imaginare. Retrăirea amintirilor, sau proiectarea unui ideal spre care tindem, nu aduce niciun folos spiritual. Dimpotrivă, psihologic ne asemănăm bețivilor sau drogaților, care denaturează valorile existențiale. Realitatea este apreciată ca ceva fals și falsul luat drept realitate .” Ilie Cioară, „O călăuză astrală....

„Singuri vom descoperi că în profunzimea ființei noastre există anumite deficiențe, ca resturi ale trecutului, înregistrate în asociere cu materia de care trebuie să ne eliberăm. Aceste reziduuri memoriale ne atrag întocmai ca un magnet puternic spre efemerul existenței terestre. În această conjunctură Sinele Impersonal sau Scânteia Divină din adâncul ființei noastre ne sfătuiește să ne alegem cele mai prielnice condiții, privind noua întrupare în vederea desăvârșirii evoluției spirituale proprii. Astfel ne vom alege țara, neamul, familia, cu un cuvânt întreaga ambianță necesară idealului urmărit. Însă la coborâre, în clipa legăturii de corpul fizic, prin naștere, uităm totul din existențele trecutului. Ceva totuși rămâne și acest ceva are o importanță colosală și anume îndemnul și înclinația care vin din interior, sub formă de impulsuri intuitive. Lucrurile se   petrec în această modalitate, deoarece greșelile și păcatele săvârșite în nenumăratele noastre vieți anterioare tr...

„Individul din această viaţă este suma calităţilor, deficienţelor acumulate în şirul de vieţi anterioare. Întrupaţi cu această zestre – păstrată în inconştient şi subconştient – într-o anumită familie, etnie, ţară, începe o nouă prelucrare psihologică, potrivit ambianţei respective. Şi iată-ne acum, la această vârstă, aflând lucruri noi, pe care nu le-am cunoscut mai înainte şi, oarecum impresionaţi de nou, ne întrebăm: înţelegem noi cu adevărat care este rostul acestei Vieţi, fără niciun fel de interferenţă? Cu trecutul nostru genetic – care ne domină prin reacţii psihice incontrolabile, la care se adaugă condiţionarea creată de noua educaţie – este imposibil să realizăm adevăratul scop al Vieţii, ca făpturi întrupate. Şi iată de ce: O minte condiţionată tempo-spaţial şi dominată de impulsurile sale native este incapabilă să întâlnească prospeţimea şi frumuseţea Vieţii în eterna Ei desfăşurare. Deoarece vechiul repetitiv, până la obsesie, nu are nicio posibilitate de înţelegere a nout...

„Liniştea nu-i obiect de căutat. Iar efortul susţinut de voinţă este incapabil să realizeze adevărata Linişte, fiindcă ambele mijloace fac parte din lumea finită. Liniştea apare singură, îndată ce dispare zgomotul cuvintelor, gândurilor, stările emoţionale etc. Adică, în clipa când întreaga structură a egoului – luminată de străfulgerarea Atenţiei – şi-a înţeles neputinţa şi smerită tace cu desăvârşire. În această clipă de pasivitate psihologică, mintea complet liniştită se extinde la Infinit. Noi şi Liniştea, în perfectă unitate, întâlnim Energia pură – adică Sursa Sacrului din care ne tragem originea. Identificarea fiinţei noastre cu Liniştea ne ajută să rezolvăm, în modul cel mai fericit, toate problemele de natură psihologică. Ea ne oferă armonia interioară, atât de necesară unei bune funcţionări a întregii structuri psiho-somatice.” Ilie Cioară, „Realitatea Supremă și condiționarea umană” , Editura Semne, București, 2021 https://www.facebook.com/people/Ilie-Cioară/100064821245778/...